Femei vs job
Am crescut la casa de copii și am luptat mereu pentru independența mea. Am trecut prin destule încât să știu cât de important este să fii pe propriile picioare. De-a lungul timpului, am întâlnit și oameni care par să trăiască într-o epocă medievală, cu idei despre rolurile bărbatului și femeii de parcă ar fi ieșit direct dintr-o carte de istorie veche… foarte veche. Iar printre ei se afla și el, marele cavaler al ignoranței.
Acum, nu știu dacă era analfabet sau doar scria asa de lene, dar îmi cerea pe față să îmi las jobul. Așa a început totul. Probabil își imagina că în timp ce eu spăl vasele și mătur podeaua, el va salva lumea… din fotoliu, cu o bere în mână, uitându-se la meci.
Din fericire, nu a durat mult până mi-am dat seama că singurul lucru pe care avea să îl salveze era telecomanda. Dar replicile lui mi-au deschis ochii. Era de genul de bărbat care considera că femeia ideală vine la pachet cu un șorț și rețete de sarmale, iar când îți cere ceva, te aștepți la un discurs de genul: “Nu ieși prea mult din casă, ce-ți trebuie viață socială?!”
Cel mai trist lucru este că am întâlnit alte femei , care chiar acceptaseră asta. De fiecare dată când voiau să își cumpere un pachet de tampoane sau, Doamne ferește, țigări, trebuiau să își pregătească un discurs pentru a se apara de intrebarea: “Nu fumezi cam mult? Nu te gândești că poate ar trebui să mai renunți?” Îți dai seama că banii erau la el și orice depășea bugetul de supermarket devenea subiect de dezbatere.
Din fericire, eu am reușit să scap la timp. Nu m-a prins în capcana lui, dar văzând câte femei acceptă asta, mă întreb cum ar arăta lumea dacă toate ar spune: “Dragule, eu voi fii bona doar pentru copii și, apropo, femeile poartă pantaloni de multă vreme!